Evocare şi comuniune spirituală cu marele yoghin Lahiri Mahasaya

„Aminteşte-ţi neîncetat că tu nu aparţii nimănui şi că nimeni nu îţi aparţine. Gândeşte-te că, într-o zi, va trebui să părăseşti totul în această lume. Fă, aşadar, cunoştinţă cu Dumnezeu chiar acum.“ – Lahiri Mahasaya

Până la vârsta de 33 de ani, marele kriya-yoghin Lahiri Mahasaya a părut să fie un om ca oricare altul. Shyama Charan Lahiri, al cărui nume iniţiatic este Mahasaya, care în traducere înseamnă „spirit mare“, s-a născut la 30 septembrie 1828, într-o familie de brahmani, într-un sătuc în apropiere de Bengal. În 1846, Lahiri s-a căsătorit cu Srimati Kashi Moni, care i-a născut mai târziu doi fii şi două fiice. La vârsta de 21 de ani a devenit contabil în administraţia militară engleză. La 33 de ani, Lahiri Mahasaya şi-a întâlnit Ghidul spiritual, nemuritorul Babaji – yoghinul care trăieşte de secole în munţii Himalaya, păstrându-şi aparenţa unui tânăr de 16 ani. Acesta l-a iniţiat în cunoaşterea spirituală a căii Kriya Yoga. Cuvântul „kriya“ derivă din radicalul verbal sanscrit „kri“ – „a face“, „a acţiona“, „a reacţiona“. Astfel, Kriya Yoga înseamnă „comuniunea cu Infinitul – Dumnezeu prin intermediul acţiunilor (şi al ritualurilor) spirituale specifice.“ Un yoghin care urmează această practică se eliberează gradat din lanţul universal al cauzalităţii. Babaji a oferit lumii ştiinţa spirituală Kriya Yoga prin intermediul discipolului său Lahiri Mahasaya, mărturisindu-i că este aceeaşi ştiinţă pe care, cu multe mii de ani în urmă, Krishna i-a oferit-o lui Arjuna şi care, mai târziu, a fost cunoscută de Patanjali, de Sfântul Ioan şi de mulţi alţi înţelepţi. În celebra lucrare sa „Autobiografia unui yoghin”, Paramahansa Yogananda redă relatarea lui Lahiri Mahasaya despre iniţierea spirituală pe care i-a oferit-o marele Babaji. Acesta i-a revelat, printre altele, care este menirea sa spirituală: aceea de a arăta lumii întregi că practica spirituală poate fi eficientă şi dacă aspirantul nu trăieşte în solitudine, că spiritualitatea şi viaţa socială sau familială nu sunt incompatibile. Iată cuvintele lui Babaji:

„Sfinţit încă dinainte de naştere prin nenumărate vieţi petrecute în meditaţie solitară, acum tu trebuie să trăieşti printre oameni. Faptul că nu m-ai întâlnit decât după ce te-ai căsătorit şi ai devenit un funcţionar modest are un sens profund. Trebuie să abandonezi ideea de a te alătura grupului nostru misterios din Himalaya. Viaţa ta se va derula printre oameni şi va constitui exemplul unui yoghin – cap de familie ideal. Cei care poartă grija unei familii şi a unor responsabilităţi zilnice se vor simţi încurajaţi de exemplul tău, deoarece ai aceleaşi obligaţii ca şi ei.

Trebuie să-i faci să înţeleagă că ţelul suprem al yoghinilor nu este inaccesibil celor care au legături familiale. Chiar în lume fiind, un yoghin care-şi îndeplineşte conştiincios îndatoririle, într-un scop dezinteresat, avansează cu siguranţă pe calea iluminării. De acum înainte, nimic nu te obligă să părăseşti lumea, pentru că tu ai rupt deja, în interiorul tău, toate ataşamentele karma-ice. Chiar dacă nu eşti al lumii, trebuie să trăieşti în ea. Mai ai încă mulţi ani în care trebuie să-ţi îndeplineşti conştiincios obligaţiile familiale, civice şi spirituale. O dulce speranţă divină va reînsufleţi, de acum înainte, inimile pustiite ale oamenilor. Viaţa ta echilibrată îi va ajuta să înţeleagă că eliberarea depinde de renunţările interioare şi nu de cele exterioare.“

Srimati Kashi Moni, soţia lui Lahiri Mahasaya, povestea la un moment dat: „Au trecut ani de zile până să înţeleg natura divină a soţului meu. Într-o noapte, am avut un vis. Îngeri planau graţios deasupra capului meu. Spectacolul era atât de real, încât m-am trezit brusc. Toată camera era scăldată într-o lumină orbitoare. Soţul meu, aşezat în postura lotusului, levita în mijlocul camerei, înconjurat de îngeri care îl adorau, cu mâinile împreunate într-un gest de nobilă invocare. Uluită peste măsură, credeam că încă visez. «Femeie», a spus atunci Lahiri Mahasaya, «acum eşti foarte trează. Uită pentru totdeauna somnul sufletului tău.»“

Deşi ducea şi o viaţă de familie, Lahiri Mahasaya s-a impus ca un mare înţelept. Treptat au început să sosească aspiranţi din toate colţurile Indiei pentru a primi iniţierea spirituală pe care o dăruia Lahiri Mahasaya, în calitate de Ghid spiritual.

Spre marea uimire a vizitatorilor, Lahiri Mahasaya manifesta semne supranaturale din punct de vedere fiziologic: absenţa respiraţiei, a somnului, oprirea totală a pulsului şi a bătăilor inimii. Nu clipea ore întregi, o aură profundă de pace înconjurându-l. Nimeni nu pleca fără ca spiritul său să se înalţe la vederea Ghidului spiritual: fiecare percepea astfel că a primit binecuvântarea unui adevărat sfânt. Mahasaya îi onora pe toţi. El iniţia în Kriya Yoga oameni aparţinând tuturor religiilor. Printre aspiranţii avansaţi pe care el îi îndruma erau nu numai hinduşi, ci şi creştini şi musulmani. Principalul discipol al lui Mahasaya a fost Sri Yukteswar care, la rândul lui, a transmis mai departe ştiinţa Kriya Yoga. Aceasta a fost transmisă în Occident în special de către discipolul cel mai important al lui Sri Yukteswar, şi anume Paramahansa Yogananda. Opera fundamentală a lui Yogananda este „Autobiografia unui yoghin“, despre care Ghidul său spiritual, Sri Yukteshwar, i-a mărturisit că fusese prezisă de Lahiri Mahasaya în următoarele cuvinte: „La cincizeci de ani după moartea mea, viaţa mea va fi descrisă într-o carte, datorită interesului profund trezit de yoga în Occident. Acest mesaj yoghin va face înconjurul globului şi va ajuta la întemeierea unei fraternităţi umane născute din percepţia directă a Tatălui Unic.“

Lahiri Mahasaya a murit în anul 1895, iar cartea în care este descrisă viaţa lui, „Autobiografia unui yoghin“, a fost terminată în anul 1945.

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.